::: SIMLEU - OSSIAN :::

SCURT ISTORIC

Grupul Scolar « Ioan Ossian » din Simleu
Silvaniei a luat fiinta în anul 1902, ca
Scoala Inferioara de Agricultura, prima de
acest fel din Transilvania.

În cei 107 ani de activitate, institutia a
raspuns în permanenta „comenzii„
sociale, asigurând agriculturii si altor
ramuri ale economiei cadre bine pregatite
profesional pentru Salaj si alte judete ale
tarii.

De-a lungul celor 107 ani, unitatea a
cunoscut mai multe denumiri: initial s-a
numit „Scoala Taraneasca Inferioara de
Agricultura”, apoi Scoala Agricola – pâna
în 1948.

Dupa Reforma Învatamântului (1948), în
Simleu au luat fiinta doua Scoli Medii
Tehnice: Agricola si Zootehnica, iar
Scoala Inferioara de Agricultura s-a
transformat în Scoala Profesionala
Zootehnica.

Pâna în 1965, a functionat sub
denumirea de Centru Scolar Agricol, ca în
1966 sa se înfiinteze Liceul Agricol – unde
s-au pregatit generatii de foarte buni
specialisti în meseriile: veterinar,
zootehnist, horticultor si contabilitate, la
care, din 1981, s-a mai adaugat si profilul
Industrie alimentara.

În anul 1975 Scoala a primit numele de
„Liceul Agroindustrial”, din 1990
devenind „Grupul Scolar Agricol”, iar din
2002 poarta numele actual: Grupul Scolar
„Ioan Ossian” – Simleu Silvaniei, in
memoria primului director.

SHORT HISTORY

    The Scholar group “Ioan Ossian”
in Simleu Silvaniei was founded in
1902 as the “Elementary
Agricultural School”, the first of this
kind in Transylvania.
    In the 107 years of activity, the
institution, thanks to the activity of
well prepared teachers, has gained
its place as one of the most
recognized and influential schools
from Salaj County, being also
important for the training of
specialists in the field of agriculture
of the entire country.

     The institution has known several
titles:
- “ The Elementary School for
Agriculture”, since 1902;
- “ Agriculture School”, for several
years;
- After the educational reform from
1948 it became “ The Zootechnical
Professional School”;
- Until 1965 it functioned under the
title of “ The Agricultural School
Centre”;
- From 1966 it functioned under the
name of “ Agricultural High-school”;
- In 1975 the school received the
name “ Agro-industrial
High-school”;
- Since 1990 it was known as “ The
Agricultural Scholar Group”;
- Since 2002 it has the current name
“ Scholar Group ‘ Ioan Ossian’”,
Simleu Silvaniei.

Ioan Ossian cel dintâi director al liceului
românesc Simion Barnutiu din Simleu, s-a
nascut în Homorodul de Mijloc (judetul
Satu Mare), la 27 martie 1885, din parintii
Panfil si Elisabeta, n. Ardelean si a murit la
4 ianuarie 1953 departe de Simleu.

A urmat cursurile scolii în satul natal, apoi
la Oradea, teologia la Cluj si Budapesta,
luându-si doctoratul în litere si filosofie, în
1909/1910, cu diploma numarul 2547,
întrunind elogiile unanime. O perioada de
timp activeaza ca profesor la renumitul
liceu din Beius, apoi în 1919 este numit
director al liceului românesc din Simleu si
profesor de latina. A avut o serie de
activitati pe plan cultural si politic între
cele doua razboaie mondiale. Meritul sau
deosebit consta în faptul ca a ridicat liceul
românesc din Simleu la mare prestigiu,
fiind recunoscut si pe plan national prin
modul de organizare si pregatire a
generatiilor de elevi. În acelasi timp,
doctor Ioan Ossian a facut si o munca de
apostolat, mergând prin sate si
îndemnând taranii sa-si lase copii la liceul
din Simleu, dupa ce aceiasi tarani îsi
pierduse-ra orice încredere si speranta în
posibilitatea de a-si vedea copii în scoli.
Doctor Ioan Ossian a înfrânt aceasta
prejudecata formata în constiinta celor de
la sate care nu aveau pâna atunci un liceu
românesc în apropiere.
Doctor Ioan Ossian a fost un mare
orator si cunoscut publicist în presa
româneasca dintre cele doua razboaie
mondiale, prefect de Salaj (1927).

În anul 1940 când o parte din Ardeal a fost cedata Ungariei hortyste, doctor Ioan Ossian a fost chemat la primaria din Simleu de
unde, cu înca 14 români simleuani a fost expulzat, pe motivul ca fusese dupa 1918, presedintele Ligii antirevizioniste. Au fost dusi în
munti, urmând sa fie executati. Preotii români parasisera Simleul, iar în 1940 Ioan Ossian era chemat de românii simleuani sa le
faca slujba la biserica. A tinut aici o cuvântare, îndemnând la ratiune si întelegere. Sotia doctorului Ioan Ossian a fost Cornelia, n
Pop de Basesti. Parintii lui Ioan Ossian erau plecati la Rosiori (judetul Satu Mare), apoi la Lugoj, unde au încetat din viata.
Pe lânga lucrarile sale din publicatiile timpului, doctorului Ioan Ossian a scris, în 1912, lucrarea „Izvoarele istoriografiei maghiare”,
aparuta la Cluj.

Despre doctor Ioan Ossian în monografia liceului Simion Barnutiu publicata în acesti ani, se scrie urmatoarele:

„Primul director al liceului a fost doctor Ioan Ossian, profesor de istorie si latina, om cu o vasta cultura, eminent pedagog si bun
organizator.

A venit la liceul din Simleu, unde a fost numit director, la 19 iulie 1919, cu o bogata experienta profesionala, ce o dobândise la liceul
din Beius, unde functionase timp de 9 ani.

Pe lânga realizarile privind baza materiala a liceului (amenajarea localului, a claselor, a internatului, a laboratoarelor, a salii de
gimnastica, a mobilierului necesar etc.), doctor Ioan Ossian s-a dovedit nu numai un bun gospodar, ci si un destoinic profesor, a
fost o adevarata personalitate ce îmbina admirabil inteligenta si energia cu vointa si nestinsa putere de munca. Aceste frumoase
calitati l-au ajutat sa conduca cu deosebita competenta liceul timp de 21 ani, adica pâna în anul 1940.”
Refugiat din teritoriul vremelnic, cedat în 1940, odata cu întreaga sa familie doctor Ioan Ossian a functionat ca profesor la Liceul
„Diaconovici Loga” din Timisoara pâna la 1 ianuarie 1945, când s-a pensionat si s-a întors la Simleu-Silvaniei sperând ca ce a fost
mai greu a trecut. S-a înselat amarnic, ca si majoritatea intelectualilor interbelici, asupra evolutiei României postbelice. „Oamenii
noi” instalati la puterea populara nu puteau accepta nici macar vecinatatea unor oameni de statura intelectuala si morala a lui Ioan
Ossian, care le amintea în permanenta, prin simpla lor prezenta, de originile si cariera lor deloc onorabile.
În 1948 s-a încercat o prima rafuiala publica (demascarea ca „reactionar, sovin”, etc), dar fostii elevi (români, maghiari, evrei) ai
directorului doctor Ioan Ossian au intervenit în fovoarea sa, pe lânga autoritatile locale, semnând o scrisoare de sprijin.
Ceea ce s-a evitat cu greu în 1948 n-a mai putut fi evitat în 1952, când în urma marelui „periaj” din 15 august toti fruntasii vietii
cultural-nationale si politice, ramasi pâna atunci în libertate, au fost arestati, judecati sumar si expediati la Canal.
Aici, la Canal, în câteva luni, în urma tratamentului neomenesc, distinsul intelectual s-a „topit ”, sfârsind în chinuri groaznice la data
de 4 ianuarie 1953.